sâmbătă, 23 aprilie 2011

CatalinCornea.ro: the Ukrainian jealousy over the relation of Romania and the Republic of Moldova :)

The Ukrainian commentators fear over a union of the Republic of Moldova with Romania is going to paranoiac arguments in the last period.

But why this fear?
Because Ukraine knows that a part of its territory was taken from Romania by the Molotov-Ribbentrop (Stalin-Hitler) pact.

But this fear of a future union is not based on the normal evolution of a nation. The same nation (Romanian) is the majority population both in Romania and the Republic of Moldova. At a certain moment in history the REunion could be a normal and natural thing if, and only if the population decides so.

Using the same language, having the same culture and history are arguments that could help in the future this nation reunification!

But those natural arguments in favor of this union are not taken into account by the Ukrainian journalists and officials… no!

They see this fear of the union in the fact that in June there will be a joint meeting of the two governments of Romania and the Republic of Moldova…

For the Ukrainian commentators this joint meeting is to be the PROOF of the next union.
What?

The Governments of Romania and Hungary have a good history of joint meetings. There have been five joint meetings of the two governments until now!
Five!

Can someone think about a union of Romania with Hungary? :)
NO!
least not in the next future. :)

So, the Ukrainian commentators should think more how their country can enforce the minimal standard of access to education and to public services of Romanians in Ukraine in their mother tongue as Romania is doing with its minorities. If this happen, maybe there will be also a joint meeting with the government of Ukraine in the future!

That would probably be the end of the Ukrainian jealousy over the relation of Romania and the Republic of Moldova :)

Source: http://catalincornea.ro/2011/04/18/the-ukrainian-gealuousy-over-the-relation-of-romania-and-the-republic-of-moldova-2/

Festivalul-Concurs Internaţional de interpretare vocală şi instrumentală „Vise printre stele”

În perioada 26-27 martie 2011 la Cernăuţi s-a desfăşurat ediţia a IV-a a Festivalului-Concurs Internaţional de interpretare vocală şi instrumentală „Vise printre stele”. Evenimentul a fost organizat de Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti-Cernăuţi, în colaborare cu Liga Tineretului Român din Regiunea Cernăuţi „Junimea” şi cu spijinul Primăriei Municipiului Cernăuţi.

În urma primirii formularelor de candidatură, au fost selectaţi 60 de participanţi din Ucraina, România şi Republica Moldova cu vârste cuprinse între 6 şi 21 de ani, care au concurat în trei secţiuni: interpretare vocală, muzică clasică şi creaţie. Concursul a constituit un bun prilej de evaluare a muncii depuse de profesori şi instructori în sprijinul copiilor cu aptitudini, pentru ca aceştia să-şi poată afirma talentul şi preocupările muzicale, nivelul de pregătire al concurenţilor fiind superior ediţiilor anterioare.

Marele premiu - Trofeul Internaţional „Steaua de vis”, a plecat la Lviv (Ucraina) la solista vocală Oxana Caraim. Pe lista câştigătorilor figurează cu premiul I: Dana Maria Salahor (Hliboca, regiunea Cernauţi) Iulia Poliuleac şi Marta Dutciuc (Cernăuţi), Viorela Stoian şi Mara Corlade (Piatra Neamţ) – la secţiunea interpretare vocală, iar la interpretare instrumentală s-au remarcat Anastasia Belinska (Cernăuţi), Raluca Vasiluţă (Poiana Stampei, Suceava), Teodora Petrescu şi Octavian Pârâu (Iaşi).

De asemenea, diplome de merit au primit toţi instructorii copiilor şi tinerilor selectaţi pentru etapa finală a acestui Festival al prieteniei, alături de Şcoala Micilor Vedete, Clubul Victorioşilor din Târgovişte, Palatul copiilor din Iaşi, Clubul copiilor sector 5 Bucureşti, Asociaţia "Star" din Piatra Neamţ, care la rândul său au înmânat invitaţii de participare la festivalurile "Etno Junior Fest", "Volare" şi “Ofrandă sunetului” mai multor copii şi adolescenţi români din regiunea Cernăuţi.

Evenimentul a fost mediatazat şi promovat de partenerii media ai Centrului Bucovinean de Artă - Radio Iaşi, Radio Ucraina Internaţional, Studioul Teritorial TVR Iaşi, Compania municipală de radio şi televiziune „Cernăuţi”, publicaţiile în limba română din Bucovina: Libertatea cuvântului şi Concordia din Cernăuţi, Ziarul de Herţa, Monitorul de Hliboca. Evoluările concurenţilor la etapa finală a concursului au fost imprimate de Clubul Media „Meridian” din cadrul Centrului, materiale video fiind difuzate participanţilor. Spectacolul de Gală al laureaţilor va fi difuzat pe posturile CRT „Cernăuţi”, Tisa 1(Ujgorod, Transcarpatia), TVR Iaşi.

Festivalul concurs „Vise printre stele” este primul eveniment din cadrul proiectului „Spre viitor cu Europa”, implementat de către Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti-Cernăuţi sprijinit de Primăria Cernăuţi, următoarele fiind Festivalul „Alese perle pentru mama” şi „Ziua Europei”. Concursul are ca obiectiv principal încurajarea tinerelor talente în domeniul interpretării muzicale, oferind copiilor şi tinerilor posibilitatea de a-şi demonstra abilităţile de interpretare muzicală, iar creatorilor amatori şi profesionişti - posibilitatea lansării unor noi şlagăre pentru copii şi tineri.

Iurie Levcic, Preşedintele Centrului Bucovinean de Artă Cernăuţi



Transnistria, „moldovenismul“ şi interesele Rusiei



Image

Teritoriul Republicii Moldova este aproape în întregime controlat de Rusia. Chişinăul nu deţine practic armată în timp ce, sub aspect militar, enclava separatistă de la Tiraspol conservă o uriaşă forţă de foc. Artileria Tiraspolului poate atinge cu uşurinţă Chişinăul. Transnistria ascunde şi alte capacităţi militare: „Transnistria subterană“ conservă rachete cu raza lungă de acţiune, retrase de ruşi din restul Europei de Est.

Conform unor surse occidentale, în Transnistria se află o reţea subterană unde este ascunsă o parte din tehnica militară rusă. În ansamblul de tunele s-ar afla inclusiv rachete cu rază lungă de acţiune, retrase de ruşi din Europa de Est. Actualul „Complex militar-industrial“ din Transnistria, format în jurul Armatei a 14-a, (rusă) include:

• 1 divizie de infanterie motorizată, încartiruită la Tighina;

• 2 regimente de artilerie;

• 1 regiment de tancuri;

• 1 regiment antitanc;

• 2 regimente de genişti şi pontonieri;

• 1 regiment de rachete;

• 1 escadrilă de elicoptere militare.

Armata a 14-a dispune de 5.000 de militari activi şi 80.000 de militari în rezervă, care pot fi activaţi imediat. În zonă se mai află:

• o uzină pentru producerea unor componente de arme nucleare;

• un centru pentru controlul comunicaţiilor;

• unităţi paramilitare (în localităţile Camenca, Râbniţa, Slobozia, Dubăsari).

Batalioanele muncitoreşti paramilitare transnistrene sunt organizate de OSTK, „Consiliul Unificat al Colectivelor de Muncă“ şi de „Uniunea Femeilor pentru Apărarea Transnistriei“, condusă de celebra Galina Andreeva, foarte activă în conflictul moldoveano-transnistrean din 1992.

Insula Şerpilor - bază radar

Deşi aparent pustie, Insula Şerpilor include două puternice radare, deservite de o forţă modică de treizeci de militari. Aparent, nimic deosebit. Totuşi, radarele „văd“ tot ce mişcă în întreg bazinul Dunării de Jos, în Balcani şi în Europa Centrală. Un al doilea radar „acoperă“ Mediterana, monitorizând totul până pe coasta Nord-Africană şi Orientul Mijlociu, inclusiv teritoriul statului Israel. În comparaţie cu „seninătatea“ aparentă a Insulei Şerpilor, nimeni n-ar bă- nui asemenea „înzestrări“. Dar asta nu e totul. Un cablu telefonic sofisticat leagă insula de Odessa, ca şi de Centrul de dirijare electronică şi de sistematizare a informaţiilor, amplasat în subsolurile Tighinei. Datele de aici servesc dirijării rachetelor. Din această perspectivă, se poate spune că astăzi raportul ultrasecret prezentat aici devine cât se poate de coerent. „Coridorul“ geostrategic al Rusiei - Basarabia, Dobrogea, Insula Şerpilor, Balcanii - indică o posibilă deplasare de atenţie şi de accent politic.

Transnistria - primul stat „moldovenesc“ creat de Stalin

Un excepţional document - Memoriul privind necesitatea creării Republicii Sovietice Moldoveneşti (viitoarea Transnistria) din 1990 - memoriu datat 5 martie 1924, arată cu claritate obiectivele geopolitice urmărite de Stalin şi de URSS, prin crearea „primului stat moldovenesc“: formarea unei „breşe strategice“ către Balcani şi Europa Centrală. Din memoriu, descoperim că şi Bielorusia fusese creată tot în acest scop diversionist, subsumat ambiţiilor geopolitice ale statului sovietic. Aşa-numita „Republică Transnistria“ a fost creată de I.V. Stalin încă din 1924, ca un stat artificial, care urma să fie utilizat de către URSS în scopul unor agresiuni imperialiste orientate spre Europa Centrală şi spre Balcani. În Memoriul nr. 26.993, din 5 martie 1924, adresat lui I.V. Stalin, de consilierul Comisarului Apărării, M.V. Frunze, se confirmă rolul de „cap de pod“ al Transnistriei în strategia Moscovei faţă de Europa Centrală.

Transnistria, statul-breşă al URSS spre Balcani şi Europa

Comitetul Central al PC (Bolşevic) din Rusia 26.999 / 5 martie 1924 Strict confidenţial - Urgent MEMORIU cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Moldoveneşti (...) „în baza politicii naţionale sovietice, ar putea fi creată o unitate autonomă social-politică moldovenească, în cadrul frontierelor RSS Ucrainene sau în cadrul RSFS Ruse. După părerea noastră, o astfel de unitate ar putea fi denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Republica Sovietică Socialistă Moldovenească ar putea juca acelaşi rol politico-propagandistic pe care îl joacă Republica Sovietică Socialistă Bielorusă faţă de Polonia şi cea Karelă faţă de Finlanda.

Ea ar focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene rusofone şi ar crea astfel pretexte evidente în preten- ţiile alipirii la această republică moldovenească a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea o anumită republică socialistă, şi nu doar o regiune autonomă, în componenţa URSS. Unirea ulterioară a teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar putea servi drept „breşă strategică a URSS faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa Centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice“. Pe memoriu stă scrisă de mâna lui Frunze următoarea rezoluţie: „Chestiunea încă nu a fost examinată la CC al PC (b) din Ucraina. Personal sunt pro, dar cu condiţia ca Republica Moldovenească (transnistreană - n.n.) să fie inclusă în componenţa RSS Ucrainene. M.V. Frunze“. La 12 octombrie 1924 se formează, din ordinul lui Stalin, RSSA Moldovenească (actuala Transnistrie), subordonată RSS Ucrainene.

Când sovieticii au reocupat Basarabia după cel de-al doilea război mondial, printr-un schimb de teritorii, Chişinăul a preluat Transnistria de la Ucraina şi a cedat Ucrainei sudul Basarabiei, cu braţul Chilia şi ieşirea la mare („Bugeacul românesc“). În „Rezoluţia către Comisariatul Afacerilor Externe şi Armata Roşie“ din 24 noiembrie 1924, Stalin făcea următoarele consideraţii în problema basarabeană: „Dacă Basarabia va fi propagandistic pregătită pentru unirea cu Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria - n.n.) şi, dacă se va depune efortul necesar, ocuparea acestei provincii de către Armata Roşie poate fi realizată cu rapiditate“.

Naşterea „moldovenismului“

Ulterior, la Congresul al IV-lea al Partidului Comunist din România, desfăşurat la Harkov în iunie 1928, poziţia comuniştilor români faţă de problema Basarabiei româneşti a fost exprimată în următorii termeni, fără echivoc: „Burghezia română, în scopul justificării anexării banditeşti a Basarabiei, se sileşte să dovedească că moldovenii, care formează majoritatea relativă a Basarabiei, sunt români, în timp ce populaţia moldovenească, ea singură, se socoteşte şi chiar este în realitate o naţiune deosebită, având propria cultură, şi care luptă împreună cu celelalte naţionalităţi ale Basarabiei împotriva asupritorului lor naţional şi de clasă, împotriva burgheziei române... Partidul nostru (Partidul Comunist Român - n.n.) trebuie să sprijine lupta Basarabiei în năzuinţa ei de unire cu RSSA Moldovenească“.

Moldova - breşa din flancul de sud-est al NATO

Interesantă şi inedită în „memorialul“ secret este însă şi o dezvăluire de natură să ne pună serios pe gânduri: „breşa strategică“ vizată de URSS în proiectata expansiune către Balcani includea nu numai Basarabia, ci şi Dobrogea! Între Ucraina şi Rusia există şi astăzi o serie de probleme nerezolvate în fapt, ceea ce „reactualizează“ documentul prezentat. Crimeea, Sevastopol, flota, regiunile de sud-est ale Ucrainei cu ieşire la Marea Neagră, unde a fost „pompată“ masiv populaţie rusească, toate acestea nu fac decât să readucă în memorie un fapt cert: din punctul de vedere al interesului geostrategic al Rusiei, Basarabia şi Dobrogea aveau rolul de veritabile „coridoare de trecere“ către Balcani.

La nivelul UE este încă slab percepută o realitate: în Basarabia ori în Transnistria nu se joacă doar soarta unor regiuni periferice ale Europei, ci - ca şi în cazul Balcanilor - aici se joacă însăşi soarta Europei! Aici se poate decide soarta întregului flanc de sud-est al Europei şi al NATO. Bazele militare ruseşti de pe teritoriul Moldovei, din zona separatistă a Transnistriei, în oraşele Tiraspol, Tighina, Bolgrad, Artaz, precum şi depozitele subterane de armament nu vor fi abandonate de Rusia niciodată. Generalul Lebed, în perioada în care conducea Armata a 14-a, a afirmat deschis: „Dacă va fi scoasă Armata a 14-a din Transnistria, înseamnă nu numai că Rusia îşi va pierde influenţa asupra acestui mic teritoriu, dar va pierde orice influenţă în Balcani“.


Sursa: http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=271&Itemid=1

MIGRAŢIE. Mii de colonişti au plecat din zona Basel pentru a ajunge în sudul Basarabiei De ce au colonizat elveţienii Bugeacul

Cei mai mulți coloniști proveneau din zona Baselului, care se confrunta cu mari dificultăți economice

Coloniştii au creat în zona Şaba una dintre cele mai prospere zone din vestul Imperiului Ţarist.

Unul dintre cele mai puţin cunoscute episoade ale istoriei Basarabiei este legat de colonizarea elveţienilor în sudul acestei vechi provincii româneşti. Este vorba de o acţiune care a fost întreprinsă în secolul al XIX-lea, de către Imperiul Ţarist, după ce Rusia a ocupat Basarabia. Elveţienii au fost aşezaţi în Bugeac. Ei au rămas în sudul Basarabiei până când această zonă a fost reocupată de URSS, în anul 1940, când urmaşii coloniştilor elveţieni au decis să emigreze. Cei care nu au făcut acest lucru au fost deportaţi de către Stalin în Siberia. Pentru că elveţienii erau germanofoni, sovieticii se temeau că ei vor sprijini Wehrmacht-ul german care lupta împotriva Armatei Roşii.

Elveţieni în loc de tătari

Potrivit unor surse documentare occidentale şi ruseşti, aducerea elveţienilor în Bugeac a fost planificată imediat după ce Rusia a anexat Basarabia, în anul 1812. Sudul acestei provincii româneşti fusese ocupat, vreme de mai multe sute de ani, de către Imperiul Otoman, care organizase acolo raiale colonizate cu turci şi cu tătari, ultimii veniţi din Crimeea.

Era vorba de populaţii seminomade ori nomade. Ruşii au decis să îi expulzeze pe musulmanii din sudul Basarabiei, iar alţii au plecat de bună voie în Dobrogea sau în Peninsula Balcanică. Practic, singura populaţie turcică ce a supravieţuit în regiune este reprezentată de găgăuzii de azi, care sunt de religie creştini. Pentru a popula teritoriile părăsite de turci şi de tătari, ruşii au decis să aducă o serie de colonişti. Unii au provenit din Basarabia de Nord, alţii din Ucraina, în timp ce un număr însemnat de colonişti provenea din Occident. În zona Şaba, chiar lângă limanul Nistrului, au fost aduşi colonişti elveţieni.

Cei mai mulţi proveneau din zona Baselului, care se confrunta cu mari dificultăţi economice. De altfel, în Basel există chiar şi în prezent o stradă care se numeşte Bassarabien Strasse. Alţii proveneau din zona Vaude, de lângă malul lacului Geneva, renumită în epocă pentru viticultura ei. Cel care a fost artizanul aducerii elveţienilor în Basarabia a fost perceptorul împăratului rus Alexandru I, Frederic Cesar de la Harpe. Acesta a obţinut, în anul 1821, un ucaz imperial, care oferea elveţienilor un teritoriu însemnat pentru ferme, scutiri de serviciul militar, libertatea confesiunii şi scutiri de impozite pe 10 ani.

Elveţienii au început să vină în Basarabia din anul 1822. Ei au pornit la drum în căruţe cu coviltir sau pe jos. Epopeea lor seamănă, practic, cu cea a colo-niştilor care au cucerit Vestul Sălbatic în SUA. Elveţienii, de religie calvină, au construit una dintre cele mai frumoase aşezări din Basarabia. Casele lor, străzile şi biserica protestantă erau considerate drept repere ale arhitecturii din zona Bugeacului, iar vinurile obţinute de coloniştii elveţieni erau apreciate atât la mesele magnaţilor din Rusia şi din Ucraina, dar şi de aristocraţii de la curtea ţarului. Documentele arată că relaţiile dintre coloniştii elveţieni şi populaţia majoritară românească au fost tot timpul excelente.

De ce au dispărut elveţienii

Declinul coloniei elveţiene din Bugeac a început la câteva zeci de ani de la stabilirea coloniştilor la Şaba. Autorităţile ţariste au anulat o mare parte dintre privilegiile coloniştilor elveţieni. Unii dintre ei au fost deznaţionalizaţi. Alţii au părăsit Basarabia după ce această provincie a fost anexată de URSS.

Sursa: http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/de-ce-au-colonizat-elvetienii-bugeacul-219159.html

POLITICA DE COLONIZARE MASIVĂ A NEMOLDOVENILOR ÎN BASARABIA ȚARISTĂ

Harta Moldovei dintre Prut si Nistru-Basarabia

Colonizările în Basarabia Ţaristă

Creându-se „goluri” în populaţia Basarabiei prin plecarea românilor în cele patru zări, guvernul rusesc s-a grăbit să le umple.

În acest scop s-a produs şi o mişcare de populaţie în sens invers, adică spre Basarabia. Aceasta a cuprins cele mai diferite naţionalităţi.

Primele valuri de colonişti au fost aduse în Bugeac, unde populaţia era rară după plecarea tătarilor nogai şi după anii de război pustiitor. Însă continuitatea românească de locuire acolo nu s-a întrerupt niciodată.

Încă pe vremea tătarilor, în Bugeac erau numeroase aşezări româneşti. Unele se înşiruiau pe valea Nistrului, precum Talmaz, Ciubărciu, Răscăeţi, Purcari, Olăneşti, Tudorovo. Altele ocupau locurile cele mai prielnice din interiorul Bugeacului, ceea ce atesta fără nicio greutate faptul că românii erau cei mai vechi locuitori ai regiunii: Palanca, Căuşenii Vechi, Căinari, Ermoclia, Feşteliţa, Frumuşica Veche, Hancâşla, Valea Perjii, Furmanca, Chitai etc.

De asemenea, şi mai târziu, amestecaţi printre valurile migratorilor, au continuat să sosească români în Bugeac. Unii veneau din sud, din Imperiul otoman, odată cu bulgarii şi găgăuzii, în primul rând români din Dobrogea.

Dar şi români din nordul şi centrul Basarabiei au emigrat spre acele locuri, astfel că după 1817 în Bugeac au apărut sate cu nume ca acestea: Spinoasa, Tambur, Căprioara, Frumuşica Nouă, Catargiu, Satu Nou, Bulboaca, Moldovanca, Moruzeni, Varatic, Răzleanca, Ialpugeni, Brezoaia, Grădina, Baba, Fântâna Zânelor, Cişmeaua Văruită etc.

Prima grijă a noilor stăpâni ai Basarabiei a fost să favorizeze venirea coloniştilor. La 23 iulie 1812, Rusia a acordat cetăţenie rusă oricărui locuitor care se afla în Basarabia, fie că era chiar de acolo, fie că între timp venise să se stabilească acolo, cu condiţia de a depune jurământul de credinţă faţă de ţar.

Articolul XXII al statutului respectiv prevedea: „Toţi locuitorii provinciei, cum şi cei ce vor veni să se stabilească acolo ulterior, sunt scutiţi pe timp de trei ani de plata impozitului general şi cel agricol către stat.” Iar articolul XXIII completa: „Toţi locuitorii provinciei, cum şi cei ce ar veni să se stabilească acolo de acum înainte, sunt scutiţi de serviciul militar.” (1)

Prin urmare, coloniştii din imperiu nu au întârziat să-şi facă apariţia. În câţiva ani după anexare, în Basarabia, mai ales în sud, au apărut 16 colonii evreieşti, 24 nemţeşti, 42 bulgăreşti, una elveţiană, 7 căzăceşti, două ţigăneşti etc.

De asemenea, spunea Kruşevan: „Gurile Dunării i-au atras pe cazacii ruşi fugari.” (2)

Coloniştii germani au fost aduşi mai ales din regiunile poloneze şi baltice, în valuri nenumărate care au cuprins anii: 1814, 1816, 1817, 1833, 1834, 1836, 1839 şi 1842. Multe dintre satele coloniştilor căpătau numele localităţilor în care trupele ruseşti îl învinseseră pe Napoleon: Borodino, Tarutino, Maloiaroslaveţ, Krasnoe, Kulm, Leipzig, Katzbach.

Germanii au primit înlesniri speciale pentru a se aşeza în sudul Basarabiei. Ei erau scutiţi de impozite şi prestaţii pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe câte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul aşezării în Basarabia până la obţinerea primei recolte; erau scutiţi de orice prestaţie militară; le era asigurată deplina libertate a cultului. În aceste condiţii, nu e de mirare că, pe lângă coloniştii nemţi veniţi din Principatul Varşoviei, au preferat să vină în Basarabia şi locuitori din Germania, în special din Bavaria, Württemberg etc.

Despre colonizarea ruşilor în Basarabia, Slavinski arăta: „Numai neînsemnate colonii ruseşti – mai cu seamă sub forma de funcţionari de diferite feluri -, sunt răspândite pe întreg imperiul. Coloniile acestea se concentrează cu deosebire în oraşele mari, din care cauză ele au în multe localităţi un aspect în mare măsură rusificat. Graniţa imperiului are linii născute din accidentele victoriilor şi înfrângerilor.

La apus ea a trecut prin corpul viu al popoarelor: estoni, poloni, ucrainieni, români (moldoveni).” (3)

Înainte, în timpul şi după încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812, sudul Basarabiei a început să fie colonizat cu bulgari şi găgăuzi.

Primii erau partizani ai ruşilor în perioada războaielor ruso-turce şi se retrăgeau cu aceştia la încheierea păcilor, când se temeau de represiunile turcilor. Ceilalţi erau nişte turci creştinaţi din Bulgaria şi Dobrogea, vorbind însă o limbă mai curată decât limba turcă propriu-zisă, amestecată cu elemente arabe.

Ei, din cauza traiului greu, îi însoţeau pe bulgari în peregrinările lor de la nordul Dunării. Emigrarea bulgarilor şi găgăuzilor s-a desfăşurat în anii 1769, 1774, 1787, 1791, 1806, 1812, 1828, 1830-1834, iar centrul ei a fost în jurul oraşului Bolgrad.

Colonişti mai puţin importanţi au fost polonezi, sârbi, albanezi, francezi, ultimii aduşi din Elveţia şi aşezaţi în 1824-1828 în satul Şaba, părăsit de locuitorii săi români.

În câţiva ani, Bugeacul a devenit un veritabil mozaic de naţionalităţi. Deja în 1827, conform unei statistici, populaţia sa era repartizată astfel: români 33,58%, bulgari şi găgăuzi 22,78%, ucrainieni 19,45%, ruşi şi lipoveni 9,15%, germani 5,68%, polonezi 2,86%, evrei 2,36%, greci 1,93%, armeni 0,87%, alţii 1,84%. (4) În mare însă, proporţiile vor rămâne aceleaşi pe tot parcursul secolului, românii continuând să deţină majoritatea relativă în regiune.

Colonizarea s-a făcut în mod haotic şi dezordonat. De aceea, deja la 7 iunie 1820, ţarul Alexandru I îi dădea ordin guvernatorului Bahmetiev să reglementeze chestiunea refugiaţilor în şi din Basarabia.

În acelaşi scop fuseseră create birourile tutelare pentru colonişti, conduse de Comitetul Tutelar al coloniştilor regiunii de sud a Rusiei, iar pentru administrarea moşiilor şi terenurilor destinate colonizării a fost înfiinţat în 1838 Palatul domeniilor statului.

El avea în subordinea sa trei birouri, la Cetatea Albă, Tighina şi Hotin. Şeful Palatului a fost introdus în 1840 ca membru în componenţa Sfatului oblastiei.

Pe deasupra, locuitorii români din Basarabia erau obligaţi să construiască ei înşişi casele coloniştilor. Istoricul rus de origine română Nacco spunea: „Materialul necesar construirii caselor coloniştilor a fost adus din pădurea Orheiului de locuitorii (români) din Basarabia, care au muncit la construirea caselor şi au întreţinut pe propriile lor cheltuieli pe noii colonişti.” (5)

Prin colonizarea străinilor nu s-a urmărit decât un singur scop: modificarea procentajului etnic al Basarabiei. Nu se urmărea nici progresul economic şi nici cel cultural al provinciei.

De aceea, cu excepţia coloniştilor germani, noii veniţi au contribuit foarte puţin la dezvoltarea economică a regiunii. Deja în 1827, guvernatorul Timkovski îi scria contelui Pahlen, guvernatorul general de la Odesa: „Provincia Basarabia se compune din două categorii de locuitori: moldovenii băştinaşi şi vagabonzii, care s-au introdus în diferite reprize…” (6) Iar rusul Zozulinov consemna: „Majoritatea coloniştilor erau fugari ruşi care voiau să scape, unii de sclavia boierilor, alţii de serviciul militar, alţii de pedeapsa că fuseseră condamnaţi pentru crime şi în sfârşit alţii de persecuţiile religioase.” (7)

În Basarabia totdeauna lgile au făcut loc unei largi toleranţe religioase, căci indiferent de motivele religioase pentru care fugiseră, noii veniţi erau primiţi cu ospitalitate. Din păcate, de acest lucru au profitat tot felul de hoţi şi vagabonzi, care au mărit riscurile vieţii în provincie.

Circulaţia poştală şi a diligenţelor, ca şi comunicaţiile între diferitele oraşe, nu se puteau face în unele puncte decât sub escortă militară. De aceea, guvernatorul Feodorov a trecut la expulzarea unui număr de 48.000 de asemenea vagabonzi. Iar guvernul rus a devenit din acel moment mult mai prudent în colonizarea Basarabiei.

Este interesant de remarcat că această colonizare, deşi a cuprins întreaga provincie, s-a răsfrânt totuşi mai mult asupra regiunilor de margine.

În sud ea a cuprins, după cum s-a văzut, zona Bugeacului, judeţele Ismail, Tighina şi Cetatea Albă. Era o metodă specială, care urmărea ruperea Basarabiei în mai multe zone etnice. Numai centrul a rămas compact românesc.

În sud proporţia a devenit cea care a fost prezentată mai sus. În schimb, în nord, în judeţul Hotin, a avut loc o permanentă deplasare a populaţiei ucrainiene.

În judeţul Hotin, ucrainienii au început să se aşeze încă din perioada anterioară anexării ruseşti. „Se pomeneşte că în războiul din 1788 moşiile hotinene s-au întors la «pomeşcici, adică la stăpâni»; nu putem crede că în raia, boierii stăpâni, locuind în celelalte ţinuturi moldoveneşti, nu aveau niciun amestec în moşiile lor; oricum, legătura dintre dijmari şi stăpâni va fi fost foarte slabă, multe stăpâniri se vor fi socotit cu totul sfărâmate, şi lucrul acesta va fi înlesnit o însemnată trecere a fugarilor de peste Nistru, din Podolia şi Pocuţia, unde împrejurările de viaţă erau necumpănit mai grele ca în Moldova, în care ţăranul era liber şi unde, de moşie, nu-l lega – când îl lega – decât zilele boierescului.

Câţi ruteni de aceştia vor fi venit în vremea railâcului turcesc, nu se poate şti, căci numărătoarea din 1817 nu-i înseamnă într-un izvod deosebit de cel al localnicilor.

Pare însă că numărul lor să fie însemnat.” (8) După 1812, ucrainienii veneau datorită deschiderii fostei graniţe a Nistrului. Odată cu ei se aşezau în judeţul Hotin şi alte naţionalităţi, precum evrei sau armeni, astfel încât încă la 1816 ţăranii din Răchitna, Măliniţa, Chişcăuţi, Zarojani şi Burdufu se plângeau de „poposârea jidovilor”, foarte intensă dinspre nord şi vest. (9)

În scurt timp, romnii din Hotin au fost covârşiţi numeric. Nordul şi nord-vestul judeţului s-au rutenizat complet, dar în sud românii au păstrat supremaţia. Ba mai mult, în zonele unde cele două etnii aveau contacte, ucrainienii se românizau. Istoricul Berg recunoştea: „Trebuie de notat că rutenii hotineni, acolo unde vin în contact cu moldovenii, se românizează.

Astfel, satul Colencăuţi este locuit de rusnaci românizaţi… Un şir de cercetători au remarcat această moldovenizare a populaţiei rutene care se întinde nu numai la limbă, ci şi la felul de viaţă.” (10) Nesterovski completa: „Se întâmplă să intri într-un sat de aici (din judeţul Hotin) şi să nu ştii unde te afli, între moldoveni sau între ruteni. De jur-împrejur auzi limba ruteană, restul însă este moldovenesc.” (11)

Dacă totuşi ucrainienii, compact stabiliţi în judeţul Hotin, au reuşit să rutenizeze o parte a acestuia, nu aceeaşi soartă au avut-o cei stabiliţi în alte zone ale Basarabiei, care s-au românizat. De exemplu, în judeţul Soroca la 1870 existau 26 de sate ucrainiene, dar în 1907 nu mai rămăseseră decât 16; în judeţul Chişinău, dintre cele două sate ucrainiene, într-unul locuitorii au fost „complet moldovenizaţi”, cum spunea Berg, care mai adăuga în legătură cu velicoruşii din judeţul Bălţi: „Aceştia din urmă s-au moldovenizat.” (12)

Noii veniţi în Basarabia erau aşezaţi pe pământurile cele mai bune, formând categoria „ţăranilor statului”. Ei formau în 1861 aproximativ 10% din totalul ţăranilor Basarabiei.

Din punct de vedere juridic, ei nu se prea deosebeau de ţăranii din aşezările ce aparţineau statului, aflate în celelalte gubernii ale Rusiei. Dar în Basarabia, gospodăriilor ţăranilor de stat le reveneau mai mult pământ decât majorităţii altor grupuri de ţărani de stat din Rusia.

În general, un lot în Basarabia era de trei ori mai mare decât unul din Rusia. (13)

În încheiere, să remarcăm că, deşi cu vremea intensitatea colonizării Basarabiei a scăzut, totuşi ea nu a fost niciodată sistată. Astfel, în 1885 era înfiinţată în Basarabia o „bancă ţărănească”.

Ea trebuia să cumpere proprietăţile boierilor prea ipotecaţi şi să ajute la împroprietărirea ţăranilor. Dar o mare majoritate a acestor proprietăţi a fost vândută nu asociaţiilor moldoveneşti, ci asociaţiilor venite de dincolo de Nistru.
Făcând bilanţul acestei părţi a lucrării, vom analiza rezultatele rusificării urmărite prin atâtea căi în Basarabia, şi vom vedea cât a reuşit ea să schimbe caracterul etnic românesc al teritoriului.

Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie

Publicat in revista Istoria md.

Note:
1 Anton Crihan, Drepturile românilor asupra Basarabiei după unele surse ruseşti, în Basarabia, Chişinău, nr. 11/1991, p. 115.
2 Ibidem, p. 116.
3 Petre Cazacu, Câteva date din istoria Basarabiei, Bucureşti, f.a., p. 7-8.
4 Petru Caraman, Românitatea Basarabiei văzută de ştiinţa oficială sovietică, în Basarabia, Chişinău, nr. 2/1992, p. 106.
5 Ion G. Pelivan, La Bessarabie sous le régime russe, Paris, 1919, p. 49.
6 Idem, Les droits des Roumains sur la Bessarabie, Paris, 1920, p. 8.
7 Idem, La Bessarabie sous le régime russe, p. 49.
8 Tudor Pamfile, Ţinutul Hotinului la 1817, Chişinău, 1920, p. 6.
9 Ibidem, p. 11.
10 Anton Crihan, op. cit., în loc. cit., nr. 12/1991, p. 69.
11 Ibidem, p. 70.
12 Ibidem.
13 Formarea naţiei burgheze moldoveneşti, Chişinău, 1985, p. 41.

Sursa:https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/bugeac/

Cetatea Alba

cetatea alba

Locatie Cetatea Alba

Amplasata la gura de varsare a raului Nistru in Marea Neagra, intr-un loc frumos si de importanta strategica evidenta, Cetatea Alba a fost atestată arheologic inca din atichitate. Astazi, Cetatea Alba este un oras in raionul omonim din regiunea istorica Bugeac, in Ucraina de astazi (regiunea Odesa).

Istoric Cetatea Alba

In secolul VI i.Hr. in locurile descoperite de greci se afla colonia Tiras, mai bine zis o cetate-polis greceasca si greco-romana suprapusa dupa unii cercetatori pe cetatea medievala succesiv bizantina, genoveza, romaneasca, turceasca avind in aceste perioade numele respective de origine.

Grecii o numeau Levcopilis, dacii – Vidava, romanii – Alba Iulia, genoveyii – Moncastro sau Maurocastro, turcii – Akkerman, rusii Belgorod.

Mentionata mai intai ca asezare construita de grecii din Milet, sub denumirea Tyras, după numele antic al fluviului Nistru si amplasata conform documentelor pe insula formata de cele două brate ale deltei ralui Nistru (Tyras).

In timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras si tinea de regatul dacic al lui Burebista. In secolele I-IV d.Hr. cetatea se afla sub stapanire romana.

La sfarsitul secolului XIV-lea (1392), Cetatea Alba a intrat sub stapanirea moldovenilor, dobandind o mare importanta in timpul domniei lui Alexandru cel Bun si mai ales, a lui Stefan cel Mare, ca fortareata de aparare impotriva turcilor.

Cetatea Alba era considerata, alaturi de Cetatea Chilia (situata la gurile Dunarii), ‘poarta creştinatatii’ si ‘cheia a toata Tara Moldovei, a Ungariei si Tarii de pe Dunare’ sau ‘plamanii Moldovei”. Rolul lor strategic in stoparea expansiunii otomane era recunoscut de sultanul Mehmed al II-ea incă din 1462: ‘atata timp cat Chilia si Cetatea Alba sunt ale valahilor si Belgradul sarbesc e al ungurilor, noi nu vom putea invinge cu totul pe ghiauri’ (Nicolae Iorga).

Dupa numeroase incercari nereusite, la 30 iulie 1484, o puternica oaste turco-tatara, condusa de sultanul turc Bayazid al II-lea, a asediat Cetatea Alba pe timpul domnitorului Stefan cel Mare, cetatea cazand sub ocupatie otomana la 5 august a aceluiasi an.

Cazare in Romania

Pentru cazare oriunde in Romania, click AICI.

Destinatii, obiective turistice si festivaluri din Romania

Pentru alte destinatii, obiective turistice si festivaluri din Romania, click AICI.

Poze cu Cetatea Alba

Locuri de vizitat in Romania: Cetatea Alba - Moldova

Locuri de vizitat in Romania: Cetatea Alba - Moldova

Locuri de vizitat in Romania: Cetatea Alba - MoldovaSursa: http://www.dreamdestinations.ro/cetatea-alba-bugeac-romania-7701/

Analist politic: Pentru Ucraina este vital, să păstreze Republica Moldova ca un tampon între ţara sa şi România

AMENINŢARE. România va deveni o ameninţare serioasă la adresa Ucrainei în următorii cinci ani, consideră analistul politic ucrainean Iuri Romanenko, directorul Centrului de Analize Politice "Stratagema" din Kiev, într-un interviu acordat agenţiei ruse de presă Rosbalt, citat de Agerpres.
Potrivit acestuia, recentele declaraţii ale lui Eugen Tomac, secretar de stat pentru românii de pretutindeni din cadrul Ministerului de Externe al României, despre pericolul asimilării românilor din Ucraina fac parte din categoria strategiilor politice potrivit cărora "cel mai bun inamic este inamicul imaginar".
"Orice persoană zdravănă la cap va râde copios de astfel de declaraţii. În situaţia actuală, numai cu o duşcă bună de ceva tare poţi vedea aplicarea unei politici de asimilare conştientă a minorităţilor naţionale în Ucraina" - susţine Romanenko, argumentând că Ucraina nici după 20 de ani de la proclamarea independenţei sale (în 1991) nu şi-a definit încă politicile culturale şi educaţionale faţă de ucraineni înşişi, nemaivorbind de minoritatea română.
Aceasta confirmă, în opinia lui Romanenko, încă o dată faptul că România duce în mod conştient o politică externă ofensivă faţă de Ucraina. "După declaraţiile din decembrie ale preşedintelui Băsescu privind Moldova şi Ucraina, nici chiar cei mai naivi observatori nu-şi mai fac iluzii în privinţa intenţiilor României de a reformata într-o perspectivă de 10-20 de ani frontierele existente în regiune"- susţine analistul ucrainean. Prin urmare, apreciază în interviul citat expertul de la Kiev, este nevoie ca Ucraina să-şi ajusteze serios politicile în direcţia sud-vest, care, în opinia sa, este potenţial una dintre cele mai periculoase.
În condiţii de criză economică, toate guvernele caută modalităţi de a muta vectorii nemulţumirii populare dinspre problemele interne spre cele externe, afirmă Romanenko, iar, România nu face excepţie şi, în plus, susţine acesta, îşi pregăteşte deja în mod activ "imaginea inamicului".

În interviul acordat Rosbalt, analistul politic ucrainean a afirmat că ar trebui să se înţeleagă că România nu-şi face singură jocurile, ci sprijinindu-se pe susţinerea puternică a Occidentului.
Romanenko consideră că participanţii la un potenţial conflict între Ucraina şi România vor fi Rusia şi Uniunea Europeană. În aceste condiţii, pentru Ucraina este vital, a subliniat el, să păstreze Republica Moldova ca un tampon între ţara sa şi România.
"Viabilitatea Republicii Moldova pe termen lung va determina gradul de tensiuni în relaţiile Kievului cu Bucureştiul. Dispariţia Republicii Moldova de pe harta politică a lumii va transfera automat vectorul de mişcare al României spre Ucraina", - pretinde Romanenko.
El a mai spus că Ucraina ar trebui să-şi consolideze poziţia în Transnistria, deoarece în cazul absorbţiei Republicii Moldova de către România rolul de tampon va reveni regiunii transnistrene. "Ucraina trebuie să bată Bucureştiul cu propriile lui arme, criticând politica umanitară a României faţă de ucrainenii de pe teritoriul acesteia (unde asimilarea completă este deja în curs)" - susţine el.
Sursa: RomaniaLibera.ro/ www.tribuna-basarabiei.ro

R. Moldova si Romania ar putea avea in curand o sedinta comuna de guvern

Guvernul Republicii Moldova ar putea organiza in curand o sedinta comuna cu Guvernul Romaniei, a declarat, miercuri, premierul Vlad Filat, intr-un interviu pentru portalul Privesc.eu.

Premierul a reamintit ca exista o intelegere in acest sens cu partea romana, iar ordinea de zi a sedintei a fost deja stabilita. "Ramane sa convenim asupra timpului si locului unde va fi organizata sedinta comuna", a adaugat Filat.

Intrebat despre o vizita oficiala in Romania in viitorul apropiat, premierul Filat a mentionat ca aceasta va avea loc doar atunci cand va veni o invitatie oficiala din partea Romaniei.

In ceea ce priveste posibilitatea organizarii unei sedinte de guvern comune cu Ucraina, premierul Vlad Filat a afirmat ca aceasta se afla deocamdata doar in stadiul de intentie. "Nu am purtat discutii si nu avem o intelegere in acest sens", a precizat Vlad Filat. Sursa: NewsIn

Presa de la Moscova: Romania va cumpara Moldova cu fulgi cu tot

"Chisinaul a initiat procesul marii privatizari in folosul romanilor. Sedinta comuna a guvernelor celor doua tari constituie primul pas in procesul de transferare a Moldovei sub conducere externa, efectuata din Romania.
Deciziile cu privire la Moldova de acum incolo vor fi luate la Bucuresti", scrie ziarul Nezavisimaia Gazeta, de la Moscova, citat de Adevarul.

Potrivit sursei citate, articolul, publicat marti, este intitulat "Romania va cumpara Moldova cu fulgi cu tot".

Potrivit publicatiei din Rusia, "Guvernul Republicii Moldova a scos la mezat companii strategice, care adineaori erau intangibile: aeroporturi militare si civile, retele electrice, gazoducte, banci si companii aeriene. Expertii declara ca prioritate li se va acorda investitorilor din Romania si nu celor rusi, cum se intampla de curand. Astfel, sfera de influenta a Rusiei se va extinde doar pana la Nistru, care cuprinde Transnistria proruseasca. Pe malul celalalt al fluviului se afla Moldova proeuropeana".

Presedintele Uniunii Moldovenilor din Transnistria, Valerian Tulgara, considera ca procesele din partea dreapta a raului Nistru sunt ireversibile.

"Unii experti incearca sa convinga opinia publica ca unirea celor doua state romanesti este putin probabila. Insa realitatea este alta. Si o dovada al acestui fapt este sedinta comuna care va avea loc in iunie a guvernelor Moldovei si Romaniei, organizarea unui forum economic de catre partea romana, precum si interesul extrem manifestat de Romania fata de procesul de privatizare a intrprinderilor cu capital de stat din Moldova", sustine Tulgara.

La randul sau, directorul Institutului problemelor de globalizare din Rusia, Mihail Deleaghin, care este considerat la Chisinau expert pentru Moldova, a declarat pentru "Nezavisimaia Gazeta" ca actualul proces de privatizare are drept scop venirea in Moldova a capitalului din Romania si implicit a celui din Europa. Companiile din Moldova vor fi cumparate, dar asa cum s-a intamplat in Europa de Est, activitatea acestora apoi va fi stopata, deoarece acestea vor face concurenta firmelor similare din Romania si Europa.

In opinia sa, sedinta comuna a guvernelor celor doua tari, propusa de premierul Moldovei, Vlad Filat, "va constitui primul pas in procesul de transferare a Moldovei sub conducere externa, efectuata din Romania. Deciziile cu privire la Moldova, de acum incolo, vor fi luate la Bucuresti". Sursa: Ziare.com